Fum…

Ar fi fost imposibil sa se intalneasca dupa 4 ani in care, hai primul an au vorbit pe net, declarandu-si dragoste eterna, mentinand acelasi vis din liceu despre o casuta si 3 copii impreuna, despre atatea si atatea planuri, despre rottweiler-ul de care urmau sa aibe grija, despre nopti pierdute privind la tavan, povestind cat de frumoasa, dar dureroasa a fost viata departe unul fata de celalalt in tot acest timp. Ei bine, dupa primul an, s-au cam schimbat lucrurile. Ce aveau ei, de fapt, nu se putea numi nici macar relatie la distanta. Sau..nici macar relatie. Erau prieteni, niste cunostinte chiar, nostalgice, ce-i drept, care isi scriau din cand in cand, din obisnuinta de a vorbi unul cu celalalt, din reflexul de a impartasi intamplari zilnice, amuzante sau nu, din dorul imens pe care ii cuprindea cand se mai uitau la vreo poza de acum 2 ani, cand inca erau impreuna, la 7 km unu fata de casa celuilalt. Eh, acum se punea problema de cateva mii de km intre ei, pe care, sperau ei, vor putea sa ii infrunte.

Dupa un an, vine mail-ul lui:

Draga S.,

Stiu ca ai sa razi in sinea ta de ridicolul cuvantului “draga”pe care il folosesc atat de formal, doar pentru ca vreau sa par un dur. Stiu ca nu imi iese, nu tre sa-mi mai spui. Dupa ce am terminat cursurile, am venit in camera, colegul dormea bustean, eu eram rupt, am facut un dus fierbinte si pe la 7 m-am bagat in pat. N-am putut sa adorm. Am avut atatea ganduri despre tine, despre cum o duci, ne scriem atat de rar in ultima vreme si parca suntem tot mai departe de visul nostru. Amandoi suntem ocupati cu facultatea, cu prietenii, cu colegii, viata asta ne ocupa tot timpul..Seara in care am plecat e atat de proaspata in mintea mea, incat zici ca s-a intamplat ieri. In ziua aia stabilisem sa stam in casa, sa ne “spalam”cu vodtca si sa mancam pizza.Camera mirosea a tutun amestecat cu parfum Davidoff. Nu te intreb daca te mai dai cu el, ca sunt sigur ca n-ai renuntat la vechile “vicii”. Te tin minte si acum: cu parul plin de clabuci, cu prosopul atarnat pe tine, ai intrat in camera nervoasa, te-ai asezat la fereastra si ai tras insetata din tigara aprinsa deja de mine. De parca stiam ca urma sa se opreasca apa calda. De parca stiam ca vei avea nevoie de o tigara, ca sa poti sa gandesti care e urmatorul pas. Sau sa iti faci curaj sa te clatesti cu apa rece. M-am dus si am reparat robinetul. Cand m-am intors, prosopul cazuse si stateai spanzurata in fotoliu, parca asteptand sa ies cu vesti bune. Aveai pe chip o stralucire de care ma indragosteam mereu si mereu.. Mi-ai zis atunci sa te astept ca esti jegoasa. Am zambit, ti-am sarutat fruntea si ai fugit goala spre baie. Pe buze mi-a ramas urma de clabuc…
Ziua aia a fost mirifica. Am trait-o ca si cum ar fi fost ultima zi din viata mea. Am ras si am plans impreuna, in acelasi timp. Am ascultat AC/DC si am ciocnit pahare ca doi prieteni vechi, care sarbatoreau o revedere mult asteptata. Am facut dragoste ore intregi. Ti-am adulmecat pielea proaspat data cu vanilla butter-cream. Ti-am sarutat buzele moi, trandafirii, de mii si mii de ori. Ne-am amintit de cum ne-am cunoscut si am mancat pentru prima oara pizza de cartofi facuta de tine. Imi amintesc cum stateai morocanoasa la fereastra, cu camasa mea pe tine, gandindu-te ca peste cateva ore, urma sa plec  pentru o perioada necunoscuta.. Te-am luat in brate si ti-am promis ca intr-o zi, ne vom revedea. N-ai vrut sa mai auzi si restul, te-ai apucat sa plangi ca o tuta. Ti-am sters lacrimile si te-am asezat in pat. Ai adormit plangand. In tot timpul asta, m-am holbat la tine ca la o icoana. Trasaturile tale mereu mi-au amintit ca esti un inger in viata mea. Dupa ce te-ai trezit, ai inceput sa urlii ca de ce te-am lasat sa dormi, ca dupa ce ca ne vom vedea..nu se stie cand, ai mai pierdut si timpul dormind..

Nu vreau sa iti reamintesc clipa exacta cand ne-am despartit. Sau, cand te-am “parasit”, asa cum iti place tie sa spui.. Eu te parasesc cu fiecare mail trimis, si de cate ori te parasesc, ma intorc cu dragoste inzecita..

Prietena mea noua e ok.. Azi facem 5 luni de cand suntem impreuna. Tin la ea, e o tipa de care te atasezi usor. Stie sa fie si prietena, cand vrea. Mai are ea faze isterice si cum tu ma stii cel mai bine, stii ca nu pot sa tac. Ne mai ciondanim, dar e ok. Poate voi ajunge sa o iubesc.

Mie dor de tine. Mai sunt 3 ani si vin. Viata asta de acum e intre paranteze. Nu uita!

Al tau, M.”

To be continued….

“Sapte zile pentru o eternitate”

Titlu carte: “Sapte zile pentru o eternitate”

Autor : Marc Levy

Genul : Romantic, drama, cu tente Science Fiction

Carte : absolut fabuloasa

Dumnezeu si Lucifer sunt constienti de eternul conflict si se pun pentru prima data de acord intr-o privinta: trebuie sa inceteze aceasta lupta eterna, printr-o ultima « batalie », pentru a se hotari care dintre ei sa conduca lumea. Regulile sunt stricte si foarte bine: fiecare “tabara” va trimite pe Pamant, timp de 7 zile, unul dintre cei mai responsabili « agenti » ai « bazei de control »: Zofia si Lucas. Zofia reprezinta Fortele Binelui, trimisa lui Dumnezeu (aka “Domnul”, iar Lucas, trimisul lui Lucifer (aka “Presedintele”)- este un om fara scrupule,gata sa provoace rau in orice clipa,chiar cu  puterea mintii.

Actiunea este structurata in 7 zile- primele 6 zile se desfasoara intens, cu o serie de intamplari neprevazute, pline de umor si in acelasi timp,cu o tenta de sadism. In aceste zile se infiripa, de fapt, povestea de dragoste dintre cei doi protagonisti. Ultima zi, ziua decisiva, se scurge lent, sentimentele celor doi fiind extrem de profunde, ajung acum la un capat de drum. Povestea se incheie cu o scrisoare lasata de Lucas, adresata Zofiei, in ultimele ore petrecute alaturi de ea. In aceasta scrisoare el spune :

» (…) Este sfarsitul clipei noastre, dar inceputul unei amintiri care pentru mine va dainui cat eternitatea. Aflandu-ne alaturi, am descoperit in fiecare dintre noi atata desavarsire si neimplinire. Voi pleca in zori, ma voi indeparta pas cu pas, ca sa ma bucur pana in ultima clipa de prezenta ta.Voi disparea pentru a ma supune poruncii raului.(…)Tu ai reusit imposibilul : ai schimbat o parte din mine.(…)Asadar, asculta:  oriunde m-as afla, iti voi auzi hohotul de ras, iti voi vedea zambetul din privire, iti voi asculta glasul. Gandul ca tu existi undeva pe acest pamant, va fi dincolo in infern,coltisorul meu de paradis. »

Lupta dintre Bine si Rau- o lupta cotidiana, de altfel,  care inlatura ideea unei povesti de dragoste. Desi la inceputul acestui roman, cele doua personaje luptau una impotriva celeilalte, din pricina acestei « batalii » impuse de catre « sefi », spre finalul romanului, conflictul fizic se transforma intr-un conflict interior, un zbucium care este prezent in sufletele protagonistilor, acestia fiind constienti de marile diferente dintre ei, impuse de natura umana. Surprinzator este faptul ca, desi Binele, reprezentat de Zofia, invinge Raul (Lucas), sfarsitul este dramatic din punct de vedere spiritual, deoarece cei doi traiesc o dragoste care dureaza 7 zile  si se spulbera la fel de repede asa cum a si inceput. In finalul romanului, este lansata imaginea lui Dumnezeu, la brat cu Lucifer, o imagine, de altfel, greu de inchipuit.

Lucifer:”Cand ai inceput sa trisezi?”

Dumnezeu ii raspunde : »Ce vrei de la mine ?De ce sa fi trisat ?Tu nu pui la socoteala si contributia hazardului la toate astea ? »

Am citit cartea pe nerasuflate, in 3 ore am terminat-o, am ramas cu un sentiment ciudat, dar m-am simtit “hranita” efectiv cu absolut toate cuvintele, frazele puse acolo, intr-o ordine atat de armonioasa. Va recomand cu drag aceasta carte! Chiar merita!