Cele mai sincere vorbe in memoria lui Michael

Cred ca nimeni in afara de fiica sa, nu a reusit sa redea toata dragostea pentru Michael Jackson. Vorbele sincere ale unei fetite careia i-a murit tatal, m-au impresionat mai mult decat vorbele sincere ale unor oameni carora le-a murit sursa de imbogatire.

“Michael Jackson se temea ca va sfarsi la Elvis Presley”

Asa cum stie un glob intreg, M. Jackson a murit. Nu vreau sa fiu ipocrita si sa afirm ca am nu stiu cate albume cu el, sau ca il ascult zilnic, sau mai stiu eu ce. O mica parte din copilaria mea e strans legata de “regele muzicii pop”. Amintirea orelor pierdute in sufragerie, in fata televizorului, incercand din rasputeri sa reproduc unele miscari, unele versuri, amintirea familiei mele stranse la o masa, aplaudandu-ma pentru incercarile de dans, cu palaria lui bunicu si parul valvoi;  astea brusc au reinviat. De ce brusc? Pentru ca pana acum uitasem de ele. Poate ca a fost necesar pierderea lui, pentru a ne reaminti de acele perioade.
Daca as putea sa il descriu pe Michael Jackson, l-as descrie ca fiind o caracatita cu miliarde de tentacule, fiecare ajungand la cate un fan de peste tot in lumea asta. Odata cu moartea lui, fiecare tentacula ne-a izbit frontal de un zid, dupa care nu ne va mai “deranja” niciodata. Si zic “deranja” pentru ca oricat am vrea sa negam, M. Jackson va fi uitat, la fel ca multi altii. Poate nu acum, poate nu in zeci de ani, dar la un moment dat, va fi uitat cu siguranta, pentru ca nimic nu e etern, nici macar amintirea.

De fapt, asta a fost problema noastra, a fanilor, in general: l-am vazut pe Michael ca pe un zeu al muzicii pop si nu ca pe un om care se naste, creste, se dezvolta, si….moare. De aceea, impactul a fost brutal. Desi multi se asteptau la acest final tragic, putini il acceptau. E ca si cum, maine, va muri Madonna. E ciudat sa auzi asta? Poate pentru ca idolii nu mor.Nu uitati ca odata cu “Thriller”, a luat nastere industria filmelor horror.

Revenind la titlul acestui articol, acestea sunt vorbele fostei sotii a lui Michael, Lisa Marie Presley, fiica lui Elvis Presley. Inca odata revin la o veche vorba din popor: “de ce ti-e frica, de aia nu scapi”. Pentru necunoscatori, Elvis a murit in urma unui atac de cord, din cauza abuzului de medicamente.

Ma enerveaza atitudinea oamenilor. Toti il regreta, dar uita perioadele in care au aruncat cu pietre in el, ba ca e pedofil, ba ca e retardat, nebun, ba ca nu stie sa isi ingrijeasca copiii. Acum, toti il plang. De fapt, ceea ce l-a distrus pe Michael, au fost oamenii care nu au stiut sa il inteleaga. Acele  multiple operatii estetice nu au fost facute din teribilism, sau din nebunie. In urma unei campanii Pepsi, acum cativa ani buni, parul lui Michael a luat foc, iar pielea lui a avut de suferit. De atunci au inceput operatiile. Mesajul lui Jackson nu a fost inteles: el nu a vrut sa fie alb. El a vrut sa demonstreze ca indiferent daca esti alb sau negru, tot om esti.
Multi spun ca si-a facut-o cu mana lui. Atunci, cum va explicati ca un om atat de organizat ca Michael, care nu cobora dintr-un glob de sticla, direct pe scena, ci el se ocupa de toata organizarea unui spectacol, el era cel care punea umarul in toate cele si nu era acolo doar pentru dat indicatii; cum va explicati ca un om atat de organizat, a fost atat de dezorganizat in sufletul lui? Un om singur, desi faima si banii erau pretutindeni. Undeva, s-a rupt ceva, in sufletul lui. Imi pare rau ca nu a murit fericit. Cred ca merita asta, din plin…

R.I.P. Michael. Nu pot spune ca “nu te vom uita niciodata”, pentru ca nu exista “niciodata”…