Tag Archives: viata

Sommer ist da!

Am ales un theme care sa va impregneze sentimentul de “vara”, un theme colorat si care ne bine dispune pe toti. Si cum vara mea va fi plina (din toate punctele de vedere), ma gandesc serios la un nou proiect WordPress. Va fi o surpriza placuta, sper eu, si voi incerca sa finalizez planul de “atac” cat mai curand ca sa pot sa il pun si in practica. Inca nu m-am hotarat daca va fi in romana sau engleza, lucrez la asta.

Sa va povestesc ce am facut weekend-ul trecut! La cele peste 30 de grade care erau afara, sambata dimineata la 9 jumate ma aflam pe strada Cobalcescu. Opresc masina in fata unei case vechi, gard vopsit (daca se poate spune asa) verde si vad un afis colorat pe care scria :”Targul Vintage Cutezatoarele”. Imi fac curaj si intru. Si atunci s-a produs fenomenul: BOOM! O explozie de culori, haine colorate, accesorii vintage care iti luau ochii, palarii, esarfe, pantofi si fete. Multe fete. Cu prietenii lor care, saracii, carau umerase si alte suporturi de agatat “marfa”. Acolo am intalnit-o pe Oana, organizatoare: o tipa misto, modesta, faina. Pe masuta aranjase prajiturele home-made si limonada rece, numai buna de baut pe canicula. Printre hainele bunicii zburdau fete imbracate care mai de care, in combinatii traznite, dar cu bun gust. Mirosul de tei combinat cu vechi ma ametise. Era ca intr-o poveste. Susoteli, barfe inocente, rasete copilaroase, zambete in stanga si in dreapta..A meritat sa las soarele sa imi arda umerii. Initiative de soiul asta sa tot fie, fetelor! Ati facut o treaba faina, un alt mod de a te distra in afara de o plimbare pe Dorobanti. In spatele unui gard aproape daramat, se ascunde o comoara. Trebuie sa risti, sa treci de gard, sa o descoperi. Asa e si in viata: comorile sunt ascunse in cele mai intunecoase si urate locuri. Ca sa dai de oameni, adevarate comori, trebuie sa dai mai intai de lepre.:). Asta inseamna sa te risti.

Advertisements

Leave a comment

Filed under Ce se mai aude, Personal

De azi, sunt a dracu`!

Prioritatea numarul unu in viata oricarui om ar trebui sa fie: INTOTDEAUNA SA ITI FACI O LISTA DE PRIORITATI. Prima, va fi viata mea. Restul e discutabil. Pana la urma cand mori, nu mori odata cu prietenii tai, familia etc. Nu e ca si cum ati merge la o bere sau la o nunta impreuna. E ca si cum cineva ar conduce un tractor si in plin camp te-ar arunca din el. Atunci vei fi singur si te vei intreba de ce tractorul ala merge mai departe si tu ai ramas singur, aici, in camp.

Nuu, nu e bine nici sa iti neglijezi aproapele si persoanele la care tii. Pur si simplu, uneori trebuie sa faci compromisuri si sa iti stabilesti unele prioritati. In ultima luna am invatat mai mult ca oricand ca toata lumea isi urmareste interesul. Important e sa nu fi tu ala prostu` care sa stea sa boceasca ca de ce nu ai o viata a ta, de ce te-a preocupat in mod constant viata altora. Stiti cliseul ala cu “viata e scurta”. Pentru unii, timpul trece super repede. Pentru altii, care nu isi mai vad propria ograda de gradina vecinului, timpul va trece foarte greu. Vecinu` mai pleaca la o bere, se mai cearta cu nevasta-sa, mai face un copil, mai planteaza un pom. Tu ce faci? Te urci pe gard si privesti la el toata ziua?

Vorbesc in metafore, evident, pentru cine nu intelege aluzia. Asa ca o ultima idee: lumea e plina de prosti. Important e sa stii cum sa te feresti de ei. So think positive and follow your dreams!

2 Comments

Filed under Personal

Scurta recenzie: SONI – Andrei Ruse

” ma cheama sonia. am 26 de ani, cancer la stomac si inca sase luni de trait. pe orgoliul meu il cheama patrocle. nu am puteri speciale, am verificat.”

” te-ai gandit de o mie de ori la primul lucru pe care l-ai face daca ai sti ca o sa mori curand, nu? dar esti linistit, n-o sa ti se intample tocmai tie. ai un destin maret. astepti o minune, stii ca o sa vina pentru ca asa se termina toate filmele americane.”

” boala mi-a deschis ochii. nu conteaza cand mori pana la urma. asa ca le-am incercat pe toate. ai sa vezi. sex, droguri, tratamente… am intalnit o gramada de lume. ba chiar am reusit sa ma indragostesc. de un barbat diagnosticat cu hiv. o relatie total diferita de ce ai crede tu.”

soni_02_02Andrei Ruse. Un scriitor contemporan, roman, despre care nu auzisem inainte sa vad un articol publicat pe  amdoar18ani Am cautat trailer-ul cartii ( singura carte romaneasca cu trailer, de altfel) si m-a impresionat. Am zis sa nu raman proasta, poate scriitorul asta chiar are ceva talent si merita sa fie citit. Mi-a trezit interesul. In ziua respectiva m-am dus la Dalles si mi-am cumparat ultima carte de pe raft. Am citit-o pe nerasuflate. M-a inspirat, m-a intrigat, m-a speriat.

Cartea e structurata in 17 capitole. Soni afla de boala ei si hotaraste sa isi schimbe singura viata, sa isi structureze ultimele 6 luni de trait. Toate trairile si intamplarile prin care trece, pentru a reusi sa se convinga ca viata trebuie traita din plin, sunt intrepatrunse de anumite pasaje, flashback-uri cu o clinica, medici si viermele care zace inconstient in stomacul ei.

Romanul este scris fara diacritice, cu un vocabular amplu ( cred ca stiti la ce ma refer si cred ca tocmai asta ii ofera atata originalitate). Personajul nostru colinda tot Bucurestiul, in lung si in lat, pe Motoare, pe Magheru, Universitatii, Colentina; spatiul si timpul sunt cat se poate de reale, dupa cum vedeti.

Finalul romanului este surprinzator. De ce? In ciuda vietii intense care se deruleaza in aceste 6 luni, in ciuda bolii (sau bolilor- asta ramane sa descoperiti voi), SONI nu moare. Este un final cu totul neasteptat, unii sustin ca li se pare putin SF.

Un roman destul de realist as spune eu. Tehnica descriptiva se observa clar in toate pasajele in care Soni isi transforma efectiv viata, in care este dominata de dorinta de a trai si de a experimenta cat mai multe lucruri inainte de a muri. Toate detaliile conduc la o imagine clara a situatiei critice in care se afla. Finalul, totusi, este ambiguu si lasa loc de interpretari care mai de care.

De ce mi-a placut? Nu sunt de acord cu multe din lucrurile pe care le-a facut Soni, din dorinta de a trai. Dar aceasta dorinta, de a trai, de a experimenta, aceasta realitate dura in care ea traieste, m-a determinat sa o “sprijin”, mi-a starnit compasiune si mila in acelasi timp, mi-a starnit invidie pentru curajul pe care il are de a infrunta anumite situatii iesite din comun, mi-a starnit respectul pentru modul in care a invatat sa priveasca viata. Soni e in noi toti. Ea traieste undeva in noi toti. Cand ne gandim la clipa cand ne vom stinge, la ultimii ani de viata, la ultimele luni, saptamani, ultimele zile. Ne gandim uneori la cum ar fi daca am stii dinainte cand vom muri. Sau ca in jocul acela cu : ” Daca ar fi sa pleci pe o insula pustie, care sunt acele 3 lucruri pe care le-ai lua cu tine?”. Asa suntem noi in fata mortii. Daca am stii dinainte cand vom muri, ne-am face o lista intreaga cu lucrurile pe care vrem si trebuie sa le facem inainte de a muri. Pentru ca viata e una singura. Pentru ca moartea ne sperie. Dar ne plictisim de ganduri sumbre, ne plictisim si ne incurajam singuri cu : “Nu se poate sa mi se intample tocmai mie.” sau ” Daca mor, asta e.” Ne luam cu treburi cotidiene si uitam de gandurile astea.

Despre asta e SONI.

Daca nu v-am convins, aici aveti trailer-ul:

1 Comment

Filed under Ce se mai aude, Recenzii