Eram exact ca celelalte fete. Imi placea sa ma trezesc dimineata, sa-mi pregatesc cafeaua somnoroasa, sa trezesc papagalul cu inconfundabilul si monstruosul sunet al aparatului de facut cafea, sa-mi mangai cainele ca de buna dimineata, sa fumez 2 tigari la cafea si sa ascult inca o farsa de la radio care sa ma faca sa zambesc de la prima ora. Eram ca celelalte fete. Imi placea sa-mi hidratez tenul cat mai mult inainte sa ma machiez, imi placea sa combin culori vii pe ploapele mele inca adormite, imi placea sa ma dau cu parfumul meu preferat de cate 3 ori, imi placea sa ascult vremea inainte sa ma imbrac si horoscopul inainte sa plec de acasa. Imi placea ca mergeam cu masina, cu muzica data la maxim si imi mai placeau zilele in care nu dadeam 
peste niciun dobitoc pe sosea, la 8 dimineata. Obisnuiam sa visez ziua si noaptea, sa imi fac propriile principii, sa spun adevarul chiar daca uneori ranea. Imi placea sa fiu alaturi de cine avea nevoie de mine. Imi facusem planuri ca voi ajunge o mare actrita pe scenele internationale. Si ca voi ajunge atat de departe, fara prea multe compromisuri si fara cai murdare, innoroite, in fata carora as fi fost silita sa ingenunchez. Dar, ca de fiecare data in viata exista un dar. “dar”-ul asta l-am capatat intr-o dimineata care avea sa-mi schimbe viata la 180 de grade.
To be continued…
Supadepui 