Asa cum stie un glob intreg, M. Jackson a murit. Nu vreau sa fiu ipocrita si sa afirm ca am nu stiu cate albume cu el, sau ca il ascult zilnic, sau mai stiu eu ce. O mica parte din copilaria mea e strans legata de “regele muzicii pop”. Amintirea orelor pierdute in sufragerie, in fata televizorului, incercand din rasputeri sa reproduc unele miscari, unele versuri, amintirea familiei mele stranse la o masa, aplaudandu-ma pentru incercarile de dans, cu palaria lui bunicu si parul valvoi; astea brusc au reinviat. De ce brusc? Pentru ca pana acum uitasem de ele. Poate ca a fost necesar pierderea lui, pentru a ne reaminti de acele perioade.
Daca as putea sa il descriu pe Michael Jackson, l-as descrie ca fiind o caracatita cu miliarde de tentacule, fiecare ajungand la cate un fan de peste tot in lumea asta. Odata cu moartea lui, fiecare tentacula ne-a izbit frontal de un zid, dupa care nu ne va mai “deranja” niciodata. Si zic “deranja” pentru ca oricat am vrea sa negam, M. Jackson va fi uitat, la fel ca multi altii. Poate nu acum, poate nu in zeci de ani, dar la un moment dat, va fi uitat cu siguranta, pentru ca nimic nu e etern, nici macar amintirea.
De fapt, asta a fost problema noastra, a fanilor, in general: l-am vazut pe Michael ca pe un zeu al muzicii pop si nu ca pe un om care se naste, creste, se dezvolta, si….moare. De aceea, impactul a fost brutal. Desi multi se asteptau la acest final tragic, putini il acceptau. E ca si cum, maine, va muri Madonna. E ciudat sa auzi asta? Poate pentru ca idolii nu mor.Nu uitati ca odata cu “Thriller”, a luat nastere industria filmelor horror.
Revenind la titlul acestui articol, acestea sunt vorbele fostei sotii a lui Michael, Lisa Marie Presley, fiica lui Elvis Presley. Inca odata revin la o veche vorba din popor: “de ce ti-e frica, de aia nu scapi”. Pentru necunoscatori, Elvis a murit in urma unui atac de cord, din cauza abuzului de medicamente.
Ma enerveaza atitudinea oamenilor. Toti il regreta, dar uita perioadele in care au aruncat cu pietre in el, ba ca e pedofil, ba ca e retardat, nebun, ba ca nu stie sa isi ingrijeasca copiii. Acum, toti il plang. De fapt, ceea ce l-a distrus pe Michael, au fost oamenii care nu au stiut sa il inteleaga. Acele multiple operatii estetice nu au fost facute din teribilism, sau din nebunie. In urma unei campanii Pepsi, acum cativa ani buni, parul lui Michael a luat foc, iar pielea lui a avut de suferit. De atunci au inceput operatiile. Mesajul lui Jackson nu a fost inteles: el nu a vrut sa fie alb. El a vrut sa demonstreze ca indiferent daca esti alb sau negru, tot om esti.
Multi spun ca si-a facut-o cu mana lui. Atunci, cum va explicati ca un om atat de organizat ca Michael, care nu cobora dintr-un glob de sticla, direct pe scena, ci el se ocupa de toata organizarea unui spectacol, el era cel care punea umarul in toate cele si nu era acolo doar pentru dat indicatii; cum va explicati ca un om atat de organizat, a fost atat de dezorganizat in sufletul lui? Un om singur, desi faima si banii erau pretutindeni. Undeva, s-a rupt ceva, in sufletul lui. Imi pare rau ca nu a murit fericit. Cred ca merita asta, din plin…
R.I.P. Michael. Nu pot spune ca “nu te vom uita niciodata”, pentru ca nu exista “niciodata”…
Supadepui 
stii…nu sunt de acord cu afirmatia urmatoare “el nu a vrut sa fie alb. El a vrut sa demonstreze ca indiferent daca esti alb sau negru, tot om esti.” cum adica? daca el incerk sa arate ca orice ai fi esti om…dc a ales sa-si schimbe pielea?
poate c ii era rusine?
poate c era nebun?
poate c voia sa vada cum e sa fii alb?
orice ar fi fost…il apreciez ca artist…pentru muzica lui…in rest…il cosnder un om frustrat care s-a pierdut…
nu sunt nebun…ralizez ca nu va mai fi nici un michael j….era unic…ce a facut a marcat int
reag omenire…industrie muzicala…a fost un input cu un output puternic.
a fost…tot ce va ramane este amintirea lui energica
cum nu exista niciodata? adik, da nu putem deifini cuvantul, e ca infinitul. Dar, amintirile raman. Ce tu nu ai auzit de leonardo da vinci, de elvis, de marlyn, de aristotel? sunt oameni care au fost “wow” la vremea lor si peste ani au devenit chiar mai “wow”. o data ce moare un om celebriatea lui creste, ca asa e firea noastra, apreciem dupa ce nu mai avem.
poate stra-nepotii tai nu vor stii cine sunt astia.:)vor aparea altii si altii care ii vor inlocui. Istoria se scrie acum. In opinia mea, celebritatea nu e eterna. Putin paradoxal: omul celebru nu e etern, dar celebritatea e eterna. O fi asa? Mie imi suna straniu. Cat despre amintiri, amintirile raman atata timp cat traiesti, nu? Dupa, se alege prafu`.
Pai care e probabilitatea sa nu stie? Avand in vedere ca au rezistat secole, nu cred k se alege praful de ei asa de repede. Oricum nu poti defini eternitatea. Hai sa nu folosm cuvantul, aproape vesnic raman oamenii astia :)) Nu cat traiesc eu tin amintirile, ca se mai si transmit. De ex aud de la mama de Marlyn si ma uit la un film cu ea, imi place si devine parte integranta din mine. Ma rog prea mult spus…Depinde ce fel de celebritate, rihanna de ex nu ar putea fi niciodata eterna, imediat ar uita-o lumea. Pai omul celebru nu e etern pt k e om. Celebritatea e eterna , daca omul respectiv chiar o merita. Cum zicea Horatiu, “Am ridicat un momnument mai durabil decat bronzul”. Oamenii traiesc prin arta lor, daca ea este cu adevarat de valoare.
bine bine m-ai convins:)) doar ca…atunci cand auzi de la altii de amintiri care se transmit, ele sunt impartite, divizate, nu au chiar aceiasi valoare ca cea originala cum s-ar zice:)) eh..never mind..intram in altele acu`:))
Ynes, imi cer scuze, am impresia ca blogul tau e un pic kitsch-os si nereusit. dar se poate sa fie asta doar pentru ca nu prea-mi mai place miscarea de masa. miscarile in masa, pe care le faceti, si nu gasiti o cale mai magica decat viata de zi cu zi, asta cu bloguri, si lady gaga, si ce-i la televizor tot timpul si esee dramatice si siropoase despre iubire. sincer acum…. a, da, si apropo de Michael, toate scandalurile si comentariile au fost de prisos, si nu-si au rostul acum, pentru ca intr-adevar va ramane peste secole…si asta e va fi chiar sigur, uite imi pare rau ca nu vom mai continua viata in felul asta ca sa-ti pot spune atunci! pentru cei ce au un fond mediu de cultura , personalitati MARCANTE si ETERNE sunt memorate inca de pe vremea Antichitatii. Nu ce vezi tu la televizor (lady gaga, inca nu-mi vine sa cred ca exista asa o “vedeta” si o iubiti cu totii) stablileste cine e si cine nu. Stim deja ca ne sunt bagati in fata numai cei de duzina si cei ieftini, deja e un lucru stiut ca muzica comericala e una prosta, ne-am obisnuit sa fie normal prezenta KITSCH-ului si prostului gust fix pe pres, la intrare. Sincer nici nu stiu de ce scriu pe acest blog…te cunosc, m-am abtinut pana acum caci imi esti simpatica… si in continuare imi esti, si d-asta nu ma pot elibera sa-ti spun cate ti-as spune. stiu ca poate prin blogul asta speri sa faci ceva interesant, ceva frumos…sau poate intr-o glumita legata de editorii de stiri si stiristi de tipul “Bravo Girl”, ai inceput sa-i imiti in tocmai. oricum…. iti zic, ca sunt atatea in viata pe care tre sa ai un pic de noroc sau indrumare sa le descoperi si sa le urmezi apoi… sunt de varsta ta, si totusi, am impresia ca m-a lovit norocul si am fost impins pe alte cai, incat simt ca am trait cu 10 ani mai mult decat tine si am vazut cu atat mai multe lucruri . si iubesc viata, si nu am blog:) si nici statusuri si nici nu iau in condiderare ca “entitate muzicala” pe leidi gaga. in rest, tie iti urez lucruri de bine ynes!!:*
multumesc pentru parerea sincera victor. Acum depinde de ce intelege fiecare prin “kitsch”. In mare parte, iti dau dreptate. Cu blog-ul asta incerc sa acopar un numar rezonabil de cititori. Deocamdata nu ma gandesc sa fac bani sau nu am alte interese in afara aspectelor cu care se ocupa lumea. 80% din cautarile date pe acest blog sunt despre filme porno, fete dezbracate, baieti nu stiu cum si tot soiu. Nu dau asa ceva pentru ca nu vreau sa imi bag blogul intr-o arie “diaconesciana” sau pe subiecte incendiare. Blogul nu reflecta in totalitate gusturile mele. Spre exemplu lady gaga nu e una din favoritele mele si cu toate astea am vrut sa dau cel mai recent clip al ei pentru cei care se considera fani. Eu ma regasesc in alte articole, pe care daca le citesti cu atentie, ma vei descoperi printre randuri. Poate ca acum blog-ul este considerat o fita. Initial, imi facusem blog pentru cu totul si cu totul alte scopuri, un blog in engleza, ma rog, pentru un proiect. Si de aici a inceput “blogareala” de pe aici. Ma bucur ca ai postat un comentariu atat de sincer si as fi curioasa sa vad un blog de-al tau. Sincer si fara ironii. O sa tin cont de parerea ta. Poate ca ai dreptate intr-un fel.
P.S: Nu a zis nimeni ca lady gaga e vreo “entitate muzicala”:)) numai bine:*
O stire de-a dreptul socanta a ajuns pana la noi…
http://bl000g.wordpress.com/2009/06/30/stire-soc-vedeta-traieste/
El a fost tachinat de catre tatal lui.
El ii zicea lui Michael:da’ ce urat esty!nu semeni cu mn,semeni cu kate (mama lui Jacko).Ii zicea k are nas urat si stim cu totii ca el sia facut operatie si la nas.
O sa raman shokata pe viata k am pierdut pe cnv asa de important precum Michael Jackson.
Eu nu o sal uit,dar sa nul uitati nici voi.
Sincer… eu cred ca v-atsi plictisit prea rau in casa. Mai iesitsi si facetsi lucruri noi.
ba il voi avea mereu in sufle si nul voi uita ….i love MAICHEL…NU TE COI UITA IN VIATA MEA I LOVE YOU BYE