Daily Archives: June 18, 2009

Poza zilei

IMG_2046

I believe I can fly…

Leave a comment

Filed under Personal

Copilul din tine II- Telenovelele

Mie imi place sa ma uit la televizor. Cel mai mult imi plac telenovelele. Natalia Oreiro e preferata mea. Joaca in “Inger salbatic” si o cheama si Mili. Asta o fi porecla. Oricum, acum ma duc sa imi iau papusile. Ieri, cand am iesit afara cu fetele de la bloc, Diana mi-a imprumutat Ken-ul ei pentru Barbie mea. Acum pot sa il fac pe Ken sa fie Ovi si Barbie sa fie Natalia. Stai asa sa imi aduc punga cu jucarii.

Asa. Gata! Acum trebuie sa le aranjez. Sa inchid si usa la sufragerie, sa nu deranjez pe nimeni. Oricum, eu vorbesc in soapta. Asa m-a invatat mama. Sa nu fiu galagioasa.  Sa fiu “discreta”. Nu stiu ce inseamna asta, dar cred ca inseamna sa nu vorbesc tare. Intotdeauna mi-am dorit o casuta Barbie, dar mama zice ca e prea scumpa. Acum trebuie sa imi fac singura mobila, masina, scaunele. Ma apuc sa construiesc lego. Mai fac un scaun, o canapea, un dulapior pentru haine si un pat. In sfarsit, Natalia ajunge acasa obosita si isi doreste sa se bage in pat, pentru ca bucatarie nu are. Am ramas fara lego. Deci, nu ii este foame. E doar obosita. Si cand sa se duca in camera ei, il gaseste pe Ovi cu o bruneta invelita intr-un cearsaf. De fapt, aia e o batista de-a mea. Si papusa aia e papusa mea Cindy. E mai urata decat Barbie, dar cand esti inselata, cred ca te simti mai frumoasa decat fata cu care te-a inselat. Sau poate ca e doar o scuza care te face sa te simti un pic mai bine. Normal ca Ken se scuza de mii de ori, dar degeaba. Barbie ii trage o palma:

“De ce ai facut asta? Te-am iubit atat de mult! Insemnai totul pentru mine si tu ma inseli?”

“Natalia, iarta-ma, nu e ceea ce crezi!”

Si Natalia, plangand, tranteste usa in urma ei. Usa nu am stiut cum sa o fac. Barbie s-a mutat pentru cateva clipe pe un alt patratel desenat din covor.  O pun undeva pe canapea. Acolo e undeva sus, departe de problemele de acasa. Cred ca e undeva la mare , pe o stanca inalta, se uita la apus, in timp ce ii curg lacrimi de crocodil: “Ce ti-am facut sa merit asta, Ken?”.

Suna telefonu. Nu al lui Barbie. Al meu. E Diana. Vrea sa ne vedem sa il dau pe Ken inapoi. Acum numai exista sansa de impacare intre cei doi. Ovi va pleca de tot din viata Nataliei. Sper ca Diana sa mi-l mai imprumute o zi pe Ken. Vreau ca intr-o zi, sa se impace…

Sfarsit…

Later edit: Pentru cunoscatoare, am o surpriza:

1 Comment

Filed under Funny, Personal

Copilul din tine I- Prima mea casuta

“Ah..bine ca s-a culcat mama!”- ma gandeam eu.  Niciodata nu am purtat papuci in picioare, chiar daca gresia era rece si mama imi spunea tot timpul sa pun papuci in picioare, sa nu racesc. Acum gasisem motivul pentru care sa nu port papuci: sa pot sa umblu tip-til prin casa, sa car scaune, paturi, parfumuri, pixuri, rujuri, diverse obiecte, fara sa o trezesc pe mama. Dai fuga ia doua scaune din bucatarie. “Ah, grele mai sunt!”. Adevarul e ca de la un metru inaltime, vezi altfel scaunele. Pac, le asez la canapea frumos, cu susu` in jos, le unesc si pare sa fie un mini-acoperis. N-am pereti. Asa ca dau fuga sa iau niste paturi. Le car si p-alea tip-til. Picioarele imi sunt reci, dar ma voi incalzi imediat. Inchid usa la sufragerie, si incep: pun paturile deasupra scaunelor, sa intaresc acoperisul. Pe urma, mai iau o patura si o pun pe de-o parte si de alta. Iau repede niste perne si le asez inauntru. Mpf..Gata..Imi iau copilul (papusa-bebe) si o bag la culcare, in timp ce eu muncesc. Imi astern victorioasa parfumurile, rujurile (normal ca nu-s ale mele-sunt ale mamei) si diverse alte obiecte si incep sa fac biletele: asta e 2 mii, asta e 1000000 pentru cumparatori mai bogati. Asa, ca sa fie pentru toate buzunarele. Scot bacnotele de monopoly, deja mazgalite cu cateva “0”-uri in coada.

Si acum astept. Si astept…

(Urmeaza un monolog)

“Buna ziua, cu ce va pot ajuta?”

“Pai vreau un parfum. Ce aroma are?”

“E luat din Paris si este unic in tara noastra. Avem cele mai bune produse aici. Are aroma de ciocolata si vanilie”

“A..perfect! Cat costa?”

“100000 de mii”

“Il iau!”

Fericita, fac schimb cu mine de bani. Acum am bani sa mai adaug o patura si un scaun. Ah..copilasul meu ce face? I-o fi foame? Ma duc sa mananc eu prima, ca s-a trezit mama.

1 Comment

Filed under Personal

Cambridge pur romanesc

Ieri am fost sa dau Cambridge-ul (CAE). Emotii nu prea au fost, eram doar un pic stresata ca nu voi ajunge la timp, avand in vedere ca pe fisa pe care am primit-o de la liceu scria ca examenul incepe la ora 8:40. Eu, stand la mama naibii, unde bate porumbu` in geam, am plecat pe la 7 si un sfert, ca sa ajung la timp.

Ajunsa acolo, pe la 8:05: puhoi de lume. Ma gandeam in sinea mea: “de ce dracu` sunt romanii astia atat de nerabdatori sa ajunga cu 3 sferturi de ora mai devreme inaintea unui examen?!”. Ok, la mine se intelege, mi-am luat o marja de timp, in caz ca as fi prins eterna aglomeratie de la podul Baneasa. Toti oamenii astia stau in afara Bucurestiului de si-au luat marja asta de timp IMENSA? Spre surprinderea mea, erau mai multi parinti decat copii. Evident, nu vreau sa fiu rautacioasa, dar toti “copiii” care venisera cu parintii aveau o infatisare specifica tocilarilor, trasi la xerox: ochelari cu lentila groasa cat fundu` borcanului, blugi 3/4 cu sosete negre/albe pana la genunchi, sandale cu sosete si eterna sapca pusa in cap ca sa acopere “buclele” nespalate din lipsa timpului liber. Evident ca nu au avut timp sa se spele ca deh, doar avem Cambridge peste o luna. O luna suntem intr-o abstinenta totala. Parintii- mai stresati si mai emotionati decat copiii: “mama stiu ca o sa faci bine, sa stai linistit, sa te concentrezi si sa nu te grabesti ca ai timp destul, da?”- “da, mama, da, stai linistita ca o sa iau cu A”.

Dupa aceste scene lacrimogene, m-am postat in incinta sediului, unde se prespunea ca trebuia sa ma uit pe unde sunt repartizata. Listele- CIU CIU! Nu era nicio lista. Angajatii de la universitatea Nicolae Titulescu (parca) sau astia de la British Council, probabil ca s-au trezit mai tarziu in dimineata aia si au uitat complet de liste. Asadar, pe la 9 fara 5, ma trezesc intr-o aglomeratie de nedescris, pentru ca se afisasera faimoasele LISTE. Romanii, evident, se impingeau si ingramadeau ca si cand s-ar fi dat ceva pe gratis. Mi-am vazut numarul, am localizat amfiteatrul 6 si am urcat la etajul 2. Nici acolo nu am scapat de aglomeratie: supraveghetorii strigau candidatii dupa o lista de parca ii duceau la taiere: “Popescu”, “Ionescu”, “Xulescu” si pac toti tocilarii intrau cu capetele in jos, in sala unde creierul lor avea sa ia foc.

Am intrat si eu, intr-un sfarsit. O sala luuuungaaaa in care erau 3 randuri, a cate 50 d banci, cu cate 3 scaune fiecare banca. Faceti voi calculul. Am nimerit in ultima banca de pe randul din mijloc. “Super”- in gandul meu.
Prima concluzie: organizarea- de tot cacatu`.

Tipa care statea la catedra (la 1 km distanta de mine), incepe sa vorbeasca la un microfon, in englezeste, evident. Si incepe: “Please, take your seats!”- a repetat fraza asta cred ca de vreo 10 ori. Tipa cred ca se credea in avion: “Please take your seats and fasten your seat-bells!”. Englezismele ei iti provocau otita cronica. Pe langa aceste incercari esuate de a se exprima, microfonul ii facea feste si in loc sa zica : ” You have a piece of sheet”, la microfon s-a inteles: “You piece of shit!”. Si chestia asta cu “sheet/shit” s-a datorat englezismelor abordate si s-a repetat pe tot parcursul examenului. Cand vedea ca nu isi gaseste cuvintele, o dadea pe limba materna, iar noi astia, “prizonierii”, simteam o oarecare usurare in vocea ei. “Prizonieri” pentru ca..nu stiu. Erau niste tineri care se intitulau “supraveghetori”, care orice miscare faceai, veneau aproape de tine, sa te cerceteze din ochi.

A doua concluzie: ne dam pe englezisme, estem culti si foarte bine dotati (ma refer la ochi vigilenti, logic).

Dupa nu stiu cate ore de examen, am plecat acasa franta si am dormit pana azi.

A3a concluzie: Ne dam scoliti, cu studii superioare, dar in esenta, tot un popor de tarani suntem.

5 Comments

Filed under Ce se mai aude, no comment