“Egoistul”- Recenzie

Cine afirma ca tinerii din ziua de astazi habar nu au ce e ala teatru, se insala amarnic. Pana nu demult, am ajuns si eu intr-un final la piesa de teatru “Egoistul” de Jean Anouilh, in regia lui Radu Beligan, care se joaca acum la TNB. Am ramas profund impresionata sa vad atata tineret, atatia pustani sa vina sa il admire pe marele Radu Beligan in toata splendoarea sa. De fapt, acesta era si motivul  meu: venisem mai mult pentru acest actor, decat pentru piesa in sine. Am auzit de la ai mei ca joaca extraordinar de bine, la venerabila varsta de numai 90 de ani. Am zis ca : asta chiar nu pot sa ratez! Pentru ca nu se stie cand voi mai putea prinde un asemenea actor de referinta jucand pe marile scene de teatru ale capitalei.

Si vreau sa va marturisesc sincer ca nu am regretat! Nu am de gand sa fac vreun comentariu academic al piesei, am de gand sa va spun pe scurt ceea ce am simtit si ce am concluzionat la finalul piesei. Umorul de bun-gust, regasirea intr-o particica din fiecare dintre personaje, replicile atat de scurte, dar cu un inteles tulburator de stralucit, toate au contribuit la o seara de exceptie.

Un dramaturg foarte cunoscut, se hotaraste sa scrie o noua piesa. Sursa de inspiratie vine din partea familiei sale, incepand cu viata “din floare in floare” a celor 2 fiice, esecul fiului, resentimentele sotiei, precum si reprosurile interminabile ale amantei, terminandu-se cu presiunile prietenului in privinta banilor. Acest filozof cugeta intr-un mod lucid, dar si cinic in acelasi timp asupra vietii unui egoist. Cu un umor aparte, in mod ironic, el reuseste sa isi “cumpere”, in sfarsit, linistea de care are nevoie.

Aplauzele au durat in jur de 10-15 minute. Nu stiu exact, stiu doar ca pentru cateva secunde, timpul s-a oprit in loc si simteam cum imi ard palmele. Am varsat cateva lacrimi pentru a-mi arata stima pentru Radu Beligan. Un om la 90 de ani, regizorul unei capodopere, un actor desavarsit- toate acestea m-au coplesit!

Va doresc din suflet sa puteti merge si voi la aceasta piesa! Va veti regasi in toate lucrurile marunte asezate pe acea scena; in toate personajele: in parinti, in copii, in boala si sanatate, in prieteni, in casnicie, in generozitate si egoism!

Cateva replici:

” Singurul lucru imoral e sa nu faci ceea ce trebuie cand trebuie.” ( Becket)

“Sa nu te iubesti decat pe tine, pare destul de monoton.” ( “Scoala tatilor”)

Femeile sunt ca supa, nu trebuie sa le lasi sa se raceasca.” (Ornifle)

3 Comments

Filed under Recenzii

3 responses to ““Egoistul”- Recenzie

  1. maliciouspumpkin

    O piesa geniala cu adevarat:X Nu are rost sa mint, sa ma dau mai culta decat sunt si sa spun ca sunt o mare devoratoare e teatru, dar piesa aceasta m-a cucerit definitiv:X

  2. irinuk

    M-a bucurat foarte mult in primul rand faptul ca ai zis ca a fost plin de tineret. Ma face sa ma intreb daca toate comentariile si afirmatiile ca “tinerii din ziua de azi nu mai merg la teatru,doar la multiplex si stau pe net” nu sunt doar o campanie de depreciere a tinerilor din romania…
    PS: cu prima ocazie, merg si eu la egoistul!

  3. maliciouspumpkin

    Nu e chiar asa irinuka, sunt foarte multi tineri care corespund descrierii facute de oamenii din alte generatii.Dar e aiurea sa catalogam “tineretul”, o generatie anume. Normal ca aia de dinainte se duceau mai des la teatru si citeau mai mult, nu aveau altceva ce sa faca. In ziua de azi sunt mult mai multe oportunitati, care uneori fac mai mult rau decat bine. Dar, ma repet, sunt oameni si oameni, cu siguranta si in generatiile trecute erau tineri care frecau menta.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s